Sfantul care a suferit de anxietate

 Parintele Tadei este un calmant pentru sufletul meu, este de ajuns sa-i ascult vocea si anxietatea sa dispara.

Am fost uimita sa citesc ca si el a suferit in viata sa de crize de nervi-tremuraturi, transpiratii, etc-am dedus din asta ca ar fi vorba de anxietate. Sfantul a fost complexat de-a lungul vietii ca este prea pricajit si ca nu este bun de nimic, el fiind nascut prematur. Aceste framantari l-au facut sa aibe aceste crize de nervi-asa cum le numeste el.

  Si prin statura, si prin sanatate, si prin caracter era diferit de toti ceilalti copii din sat, iar aceasta era crucea sa: era diferit, chiar si in privinta mancarii - de cand se stia nu a putut manca mancare gatita cu grasime, nu a mancat oua si nici nu a baut lapte, si nici nu a putut sa guste carne. L-au certat, au incercat sa-l hraneasca cu forta, dar organismul lui nu a primit nici un fel de mancare de origine animala.

 Pana la varsta de 16 ani a mancat, dupa chiar el spune, "mai cu seama paine, ceapa si castraveti". S-a nascut, din dragostea lui Dumnezeu, in lumea aceasta ca printre straini, sa posteasca si sa petreaca in feciorie inca din copilarie: a fost copil postitor si ca staret postitor in feciorie s-a mutat in Imparatia Cerurilor. Era ponegrit si era luat in ras, socotit neputincios, incapabil de munca si in general nefolositor

   Il chinuia neincetat frica "ca atunci cand va imbatrani nu va fi multumit de el si din aceasta pricina nu a avut niciodata tihna (aceasta frica il va insoti mai tarziu si in primii ani de monahism). Sufletul lui de copil era stapanit, fara indoiala, si de mahnirea ca tatal lui, de altfel un om pasnic si iubitor, nu-i lua apararea si nu se purta cu el asa cum sufletul lui de copil, insetat de dragostea tatalui, astepta: "Nu-mi placea ca se casatorise indata dupa moartea mamei si avea alti doi copii cu alta femeie, iar mai cu seama cand s-a casatorit a treia oara, caci si cea de-a doua sotie i-a murit."

" Cel mai insemnat lucru este, cred, paza pacii inimii. Sa nu va tulburati sub nici un chip. In inima trebuie sa domneasca pacea, linistea, tacerea, linistirea. Valmasagul gandurilor este starea duhurilor cazute (dracii, duhurile care au cazut de la Dumnezeu). Mintea noastra, dar, se cere sa fie adunata, unita, atenta. Numai in mintea unita se poate salaslui Dumnezeu Cel Unul."

  Va las sa-i ascultati sfaturile despre viata-vorbeste foarte mult despre cum sa gandim ca sa avem o viata plina de pace.

 Aceasta este doar o parte, daca doriti sa vedeti tot interviul il puteti gasi mai jos.






TOT INTERVIUL


 

Un mic test pentru anxietate

 Am realizat pe propria-mi piele cum gandurile noastre pot provoca anumite stari si senzatii in corp.

Atunci cand aveti o durere in corp, o mancarime sau o amorteala a picioarelor, orice care sa deranjeze incercati sa va concentrati pe acea durere si o sa vedeti ca parca o simtiti mult mai tare. Apoi focalizati-va atentia pe cu totul  altceva asa incat sa uitati de ea....veti vedea ca parca nici nu mai simtiti acea durere.

 La fel se intampla si cu nelinistile noastre provocate de anxietate. Ne gandim atat de mult la ele sau la framantarile noastre incat le facem de 10 ori mai mari, practic mintea noastra provoaca aceste stari in corp pentru ca ne gandim incontinuu la acest lucru.

Cand sunteti anxiosi nu trebuie sa incercati sa va calmati vorbind in sinea voastra cu anxietatea, analizand-o si intorcand-o pe toate partile, ci trebuie doar sa uitati de ea.Cu cat o bagati in seama mai mult, fie ca si vreti sa o calmati, cu atat nu va lasa in pace.

 Eu, ca sa uit de aceste stari, ma uit, de exemplu la ceva care sa ma lase masca-orice gasesc penibil pe la televizor-sunt destule pitipoance care sa te lase cu gura cascata, chiar si la tragedii-poate suna ciudat dar vazand adevarata suferinta a altor oameni, parca uit de anxietatea mea care pana la urma nu are nici un motiv.

 Chiar si o cearta ma poate calma-pentru ca toata atentia mea se focalizeaza pe ceva-orice altceva care sa nu fie anxietate.

Se spune despre anxiosi ca au o mare putere a mintii daca pot provoca aceste stari in corpul lor....deci avem un atuu fata de ceilalti :)

Cand suntem deprimati, tristi si impovarati

"„Noi adunăm roadele gândurilor şi dorinţelor noastre. Unii spun
că gândurile nu înseamnă nimic. Cum să nu însemne, omule?! Sânt
o putere şi o forţă uriaşă. Dacă gândurile şi dorinţele nu sânt bune,
nici rodul lor nu este bun. Nicăieri nu este pace, nici linişte – nici în
mănăstire, nici în lume, nici în familia evlavioasă, nicăieri.” Cum ne
sânt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa." Staretul Tadei

De ce ai tu sufletul nelinistit, si inlauntrul tau e agitatie? Crezi tu oare ca asa te vrea Dumnezeu? Agitat si nelinistit? care sunt spaimele tale? Ia priveste atent la ele sa vezi de unde vin? Noi crestinii incercam mereu sa ne socotim ultima creatura, sa dobandim smerenia. Dar daca ai fii ultima creatura atunci ai fii smerit? Unde te afli tu acum pe aceasta scara? Asa-i ca destul de sus? Atunci de ce spaime, de ce nelinisti.
Si daca am fi ultima creatura de pe pamant, daca avem pe Iisus in noi avem pacea si linistea. 

" Într’o noapte, am visat că noi, călugării
aghioriţi, mergeam pentru binecuvântare la Preasfânta Maică,
igumena Sfântului Munte. Fraţii treceau şi îi sărutau mâna. Când am
trecut şi eu, am rugat-o să-L roage pe Fiul ei şi Dumnezeul nostru
să mă ierte de păcatele pe care le-am făcut în viaţă. Aşteptam să-mi
spună ceva. «Nu-i nimic asta,» răspunde. «Ţie îţi sânt nervii slăbiţi.
Foarte mult.» Aşa mi-a spus Preasfânta Maică. Apoi, şi la parohia
din Bistriţa doctorii mi-au confirmat asta." Staretul Tadei

De ce ne slabesc noua nervii? De prea multe ganduri. Lasa gandurile deoparte si incearca sa pastrezi doar gandurile Domnului. Incearca doar o zi macar sa alungi toate gandurile din minte, sa primesti clipele zilei asa cum le randuie Dumnezeu, si sa te gandesti doar la El. Doamne Dumnezeule ajuta neputintei mele. Ai sa vezi ca trece ziua, si vine alta, dar spre deosebire de alte zile agitate, aceasta a fost linistita si cu pace. 

"Dumnezeu
este viaţă, Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este pace, Dumnezeu
este bucurie – după acestea tânjim din inimă. Iar potrivnici sânt, dar
nu pot face nimic împotriva Lui. Noi, aşadar, singuri, prin gândurile
noastre rele, ne complicăm viaţa!” Staretul Tadei

Viata noastra trebuie sa fie simpla, curata si linistita. De ce sa ma tulbur ca nu am reusit cutare lucru, ca nu am oarece lucru, ca nu am fost in nu stiu ce loc, ca nu sunt cu anume persoana, ca nu am suficienti bani, ca nu am casa, si multe si multe. De ce? nelinistea mea, agitatia mea, consumul meu schimba cu ceva lucrurile? Oare nu cumva daca suntem mai linistiti si rezolvarile vin mai lesne? Ca doar asa lucreaza Dumnezeu. Unde este liniste si pace este Dumnezeu unde este agitatie si neliniste este vrasmasul. Dar sa nu ne temem, sa stam linistiti cu nadejde in Domnul.

"Vestiţi-le cititorilor dumneavoastră şi tuturor celorlalţi să fie buni,
pentru binele lor! Să se îndeletnicească cu gânduri paşnice, bune şi
liniştite. Dacă stăpânul casei este împovărat de gânduri, nici copilul
mic nu va avea pace şi linişte de ele. Domnul se osteneşte. Nu ne
va lăsa nici flămânzi, nici însetaţi, nici goi, nici bolnavi. Nu-i aşa?
Pentru asta trebuie să ne ostenim. Gânduri paşnice, liniştite, pline
de bunătate şi dragoste… Noi sântem un aparat cugetător deosebit
de precis, o, omule! De aceea, gândurile noastre au înrâurire nu
numai asupra sistemului nervos al fiinţelor raţionale, ci şi asupra
lumii plantelor şi animalelor. Fiecare dintre noi aşteaptă iubire şi
atenţie. Iar acesta este cel mai mărunt lucru, căci noi nu pricepem ce
putere uriaşă sânt gândurile noastre. Este nevoie numai de puţină
cumpănire ca să vezi dacă aproapele îţi dă gânduri pline de iubire şi
bunătate sau altfel de gânduri. Tocmai de aceea trebuie să te rogi." Staretul Tadei

Doamne miluieste-ma! Doamne miluieste-ma! Doamne miluieste-ma! Doamne ajuta-ma! Doamne iarta-ma! Doamne nu ma parasi! Doamne pleaca-ti ochii la robul tau! Doamne da-mi linistea si pacea Ta!

Cuvinte de incurajare pentru depresivi si anxiosi

1.Nimic nu se intampla cu omul fara incuviintarea si ingaduinta lui Dumnezeu.

2.Daca oamenii stiu ce greutate pot purta animalele ,cu atat mai mult Dumnezeu stie ce masura a ispitirii se potriveste fiecarui suflet.

3. Olarul stie cat timp trebuie tinute in foc vasele de lut, care tinute prea mult se crapa, iar tinute prea putin nu-s bune spre intrebuintare, cu atat mai mult stie Dumnezeu ce putere si masura trebuie sa aiba focul ispitelor pentru vasele Lui cuvantatoare ca ei sa ajunga in stare a mosteni Imparatia cerurilor.

4. Ispitele si necazurile sunt trimise de Sus asupra omului spre folosul lui: sufletul slefuit prin ele se face puternic , de pret inaintea Domnului sau. Daca va rabda tot pana in sfarsit, nadajduind in Domnul, este cu neputinta sa se lipseasca de bunatatile fagaduite de Duhul Sfant si de slobozirea de patimi cea desavarsita.

5.Sufletele date pe mana feluritelor necazuri sau boli trupesti se vor invrednici , de vor rabda pana in sfarsit toate acestea, de aceleasi cununi cu mucenicii si de aceeasi indraznire cu ei.

6. Sa rabdam totul cu barbatie pentru Domnul, cum trebuie sa rabde ostasii cei viteji, care pentru Imparatul lor nu se tem nici de moarte.

7. Exista multe pricini pentru care ne sunt trimise necazuri si patimiri. Nu trebuie sa credem ca suferintele, nenorocirile si nevoile pot veni de la oameni: toate crucile vin de la Dumnezeu, care este nemarginit de milostiv si totodata nemarginit de intelept.

8. Una din pricinile de capetenie ale suferintelor noastre care ne sunt trimise este pacatosenia noastra.

9. Suferinta poate fi privita ca o doctorie duhovniceasca impotriva vatamarii pe care o aduce pacatul. Ea opreste adeseori lucrarea pacatului. Suferinta pentru pacat este glasul lui Dumnezeu spre invatatura de minte a omului pacatos, este o lovitura peste mana care savarseste nelegiuirea.

Tratament eficient impotriva depresiei si anxietatii

 Eu am urmat tratament cu Mirzaten care mi-a fost foarte bun dar dupa ce am facut o noua criza de anxietate (din vina mea,pentru ca am mancat prea mult si asta mi-a provocat stare de voma-una din fricile mele este frica de a vomita) doctora mea mi l-a schimbat cu Fobiless care la inceput a fost groaznic deoarece simteam cum imi arde corpul si eram in permanenta treaza fara a simti senzatia de oboseala. Senzatia de arsura a fost doar la inceput, am trecut peste si l-am continuat dar aveam insomnii. Pentru insomnii mi-a dat Olanzapina Actavis care au fost minunate, dormeam ca un bebelus desi ele nu sunt pentru insomnii ci mai exact pentru boala bipolara si schizofrenie :(.
 Norocul meu a fost ca Fobiless nu prea se gaseste la farmacie asa ca am scapat de el si mi s-a dat un inlocuitor care se numeste Argofan.
 In tot acest timp am luat Xanax la nevoie care este ,de asemenea minunat. Combinatia de Mirzaten si Xanax te linisteste profund,dormi foarte bine si scapi de starile anxioase sau atacurile de panica.

 Este foarte important sa crezi ca aceste tratamente te vor ajuta, in aceasta boala a noastra efectul placebo isi spune cuvantul. Pentru mine era de ajuns sa iau pastila si ma calmam desi nici nu apucase sa-si faca efectul. Eu, in schimb, nu cred in psihoterapie si nici nu am dat banii pe aceste sedinte pentru ca stiam ca nu ma vor ajuta. Psihoterapia o fac cu duhovnicul meu si cu Dumnezeu, degeaba imi spune psihologul sau psihiatrul cum sa gandesc daca eu traiesc in pacat. Este normal ca Dumnezeu sa ma atentioneze intr-un fel ca ceva nu este in regula in viata mea....si intr-adevar a reusit sa ma sperie,pentru ca am o frica de moarte de aceste crize de anxietate si ,din cauza asta sunt in permanenta cu rugaciunea in gand si cu ganduri de dragoste pentru toti oamenii si pentru Dumnezeu si pot sa spun ca ma simt foarte fericita.

Cum sa treci peste atacurile de panica

1. Ofteaza adanc.

2.Respira rar si linistit.

3.Gandeste-te ca toata aceasta stare este provocata de mintea ta si ca,in realitate nu este nici un pericol.

4.Freaca-te la incheietura mainii (unde este pulsul).

5.Incearca sa-ti calmezi mintea,sa te smeresti si sa incerci sa simti sentimentul de blandete si dragoste de oameni si de Dumnezeu.

6.Mananca putin si des,mancarea multa iti poate provoca atacuri de panica.

7.Spune o rugaciune din toata inima

8. Citeste acatiste de umilinta in fiecare zi,cu toata smerenia ,inainte de a se provoca atacul de panica.

9.Gandeste-te ca toate se intampla din voia lui Dumnezeu iar daca tu iL iubesti, nu are cum sa nu te ajute sa treci peste aceasta situatie grea.

10. Gandeste-te ca aceasta stare a ta este doar o urmare a unui pacat facut la un moment dat iar Dumnezeu vrea doar sa te curete ca mai apoi, sa iesi curat si pur.

11. Nu uita ca ce nu te omoara te face mai puternic. Daca tu iti accepti boala si nu cartesti impotriva lui Dumnezeu, vei intelege sensul bolii tale si te vei simti mai puternic sufleteste.

12. Binecuvanteaza boala prin care treci.

Cum m-am imbolnavit de depresie si anxietate

 Fara sa-mi dau seama m-am lasat dusa de valul internetului astfel incat am devenit dependenta de tot ce inseamna Facebook,Youtube si toate aceste genuri de site-uri.Ajunsesem sa stau in fata calculatorului de dimineata pana seara. iar la culcare,gandul meu tot la viata virtuala era. Ceea ce ma inconjura devenise enervant,orice persoana care ma intreba ceva era un adevarat stres atata timp cat ma aflam la calculator. Viata reala nu imi mai placea,era mai simplu sa fiu cine vreau si cu ajutorul unui click sa fac ce vreau in aceasta lume virtuala.Eram sigura ca fac ceva bun atata timp cat imi fac noi prieteni,invat limbi straine si cunosc alte culturi.

 Aveam perioade de depresie cand tot ce aveam in minte era numai sinuciderea,stiam ca intr-o zi va veni si acest moment,nu vedeam cum as putea sa scap de acest lucru,totul mi se parea negru si fara scapare. Sunt o fire foarte credincioasa si,desi ma rugam, gandul meu si inima mea erau departe de Dumnezeu,eram atat de dependenta de calculator incat nu realizam deoarece calculatorul reprezenta fericire si liniste pentru mine.

 Moartea Madalinei Manole a reprezentat un prim pas spre a-mi da seama ce mi se intampla.Am constientizat ca sufar de depresie si de gravitatea ei. M-am speriat dar am intrat si mai mult in depresie.Apoi a urmat perioada de cosmar cand am facut o criza de anxietate.

 Mi se intampla noaptea sa mi se faca rau de la mancare,imi venea sa vomit iar asta imi provoca atacuri de panica. Am frica de a vomita. De fiecare data simteam ca ma sfarsesc si nu intelegeam ce mi se intampla....totul pana intr-o noapte cand am inceput sa tremur puternic si am hotarat sa chem Salvarea (nu mai chemasem in viata mea Salvarea). A fost nevoie numai sa-mi ia tensiunea si doctorul,foarte sigur pe el, mi-a spus ca am anxietate. Eu m-am revoltat in sinea mea ca nu intelegeam cum poate el sa stie ce am fara sa-mi faca analize. Eu eram sigura ca am o boala grava,gen cancer ( majoritatea anxiosilor au aceasta impresie ca sunt grav bolnavi si culmea, dupa ce isi fac analizele afla ca sunt sanatosi tun).

 De cand am aflat acest diagnostic nu mi-am mai revenit timp de o saptaman. Am zacut in pat intr-un chin continuu pe care cu greu il pot exprima in cuvinte. Psihicul uman este atat de complex incat cu greu poti descrie anumite stari. Simteam o tensiune puternica in mine,simteam cum fierb pe dinauntru,un stres puternic care ma termina psihic si fizic,stare de voma,insomnie,senzatie de lesin....groaznic.Slabisem ingrozitor de mult pentru ca nu puteam manca absolut nimic plus ca starile de anxietate iti mananca tot calciul si magneziul din corp.
 M-am tarat cu greu pana la dispensar unde mi-am facut analize in sistem de urgenta apoi m-am dus si m-am rugat la biserica (nici pentru asta nu mai aveam putere). Culmea culmilor,vecina mea si prietena mea din copilarie trecea prin acelasi moment, era cazuta la pat din cauza unei crize de anxietate. Cand am iesit din biserica m-am intalnit cu mama ei care mi-a dat pastila minune: Xanax si mi-a propus sa ma duc la psihiatru.
 Am ajuns si la psihiatru si am inceput tratamentul impotriva depresiei si al anxietatii. Mi s-a prescris Mirzaten -o pastila pe zi si Xanax la nevoie,Magneziu si Calciu plus psihoterapie pe care am refuzat-o. Combinatia celor doua pastile facea minuni: ma calmau complet si dormeam ca un bebelus.Desi ma simteam mult mai bine,tot simteam pe undeva o urma de depresie si anxietate care nu imi dadaeau pace. De-abia atunci am inteles (stiind ca depresia este o boala a sufletului) ca mai am de facut curatenie si inauntrul meu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a lasat Taina Spovedaniei care nu poate fi inlocuita cu nici o psihoterapie...tocmai pentru ca este o Taina.
 M-am dus la preot si m-am descarcat,i-am spus toate pacatele mele si am decis sa renunt la internet (sa-l folosesc numai pentru urgente sau informare) plus sa ma smeresc (de mica am fost o fire mandra).Citesc foarte multe carti religioase si sunt foarte aproape de Dumnezeu,tocmai de-asta mandria nu are ce cauta in sufletul unui credincios. Sentimentul in sine de mandrie iti da acel sentiment de emotie si neliniste,de parca nu iti poti gasi pacea.

 Dupa ce m-am spovedit,am fost un om nou-nascut,tot raul din mine s-a curatat si am simtit cum m-am vindecat. Dupa ce m-am simtit in forta bineinteles ca m-am intors la calculator si am continuat pana ce Dumnezeu a spus din nou STOP in felul Lui...printr-o noua criza de anxietate. Iar acum tocmai incepusem serviciul (tin sa mentionez ca inainte nu lucrasem niciodata pana la 26 de ani cat am acum) si aveam si o oarecare frica de a lucra. Un alt pas spre vindecarea mea a fost sa ma angajez. In aceasta a doua criza am stat iarasi o saptamana tintuita la pat simtind cum ma sfarsesc si am hotarat din nou sa las de tot internetul si sa-mi smeresc sufletul.Din nou intervenise mandria in sufletul meu...Din nou am fost sa ma spovedesc la un alt duhovnic. S-a ocupat de mine exemplar,mi-a facut doua spovedanii si m-a pus sa tin post desi eu i-am spus ca de-abia pot sa mananc,ca decat ciugul iar singura mancare pe care o suportam era laptele batut ,dar el a spus sa tin post. Desi mi se parea imposibil,am zis ca pentru Domnul trebuie s-o fac,nu aveam cum sa ma prezint in fata preotului si sa-i spun ca n-am tinut post trei zile. Si am reusit. Mi-a facut doua spovedanii,din copilarie si pana acum,mi-am confesat toate pacatele de cand eram mica si pana la momentul de fata. I-am simtit interesul si dragostea pentru mine, a intarziat slujba ca sa ma lase sa spun toate pacatele,simteam cum toata biserica participa la spovedania mea.

Am ajuns si la psihiatru(inainte sa merg la preot) si mi-a schimbat tratamentul cu Fobiless-o pastila pe zi si olanzapina actavis pentru insomnie. Am crezut ca mor de la Fobiless,tot corpul imi ardea puternic iar in prospect scria sa ma duc la urgente sau sa-mi anunt imediat medicul in cazul acestei simptome. A doua zi am anuntat medicul si mi-a spus ca este o reactie la inceputul tratamentului si mi-a recomandat sa mai arunc din bobitele pe care le continea pilula. Asa am facut si intr-adevar nu am mai avut acele simptome.

Am sa continuu sa mai scriu despre aceste boli insa trebuie sa-mi respect programul,nu vreau ca acest blog sa ma readuca la stadiul de dinainte.

Dragi bolnavi, depresia si anxietatea se trateaza....cautati sa simtiti dragostea lui Dumnezeu si nu uitati ca va port in rugaciuni.