Sfantul care a suferit de anxietate

 Parintele Tadei este un calmant pentru sufletul meu, este de ajuns sa-i ascult vocea si anxietatea sa dispara.

Am fost uimita sa citesc ca si el a suferit in viata sa de crize de nervi-tremuraturi, transpiratii, etc-am dedus din asta ca ar fi vorba de anxietate. Sfantul a fost complexat de-a lungul vietii ca este prea pricajit si ca nu este bun de nimic, el fiind nascut prematur. Aceste framantari l-au facut sa aibe aceste crize de nervi-asa cum le numeste el.

  Si prin statura, si prin sanatate, si prin caracter era diferit de toti ceilalti copii din sat, iar aceasta era crucea sa: era diferit, chiar si in privinta mancarii - de cand se stia nu a putut manca mancare gatita cu grasime, nu a mancat oua si nici nu a baut lapte, si nici nu a putut sa guste carne. L-au certat, au incercat sa-l hraneasca cu forta, dar organismul lui nu a primit nici un fel de mancare de origine animala.

 Pana la varsta de 16 ani a mancat, dupa chiar el spune, "mai cu seama paine, ceapa si castraveti". S-a nascut, din dragostea lui Dumnezeu, in lumea aceasta ca printre straini, sa posteasca si sa petreaca in feciorie inca din copilarie: a fost copil postitor si ca staret postitor in feciorie s-a mutat in Imparatia Cerurilor. Era ponegrit si era luat in ras, socotit neputincios, incapabil de munca si in general nefolositor

   Il chinuia neincetat frica "ca atunci cand va imbatrani nu va fi multumit de el si din aceasta pricina nu a avut niciodata tihna (aceasta frica il va insoti mai tarziu si in primii ani de monahism). Sufletul lui de copil era stapanit, fara indoiala, si de mahnirea ca tatal lui, de altfel un om pasnic si iubitor, nu-i lua apararea si nu se purta cu el asa cum sufletul lui de copil, insetat de dragostea tatalui, astepta: "Nu-mi placea ca se casatorise indata dupa moartea mamei si avea alti doi copii cu alta femeie, iar mai cu seama cand s-a casatorit a treia oara, caci si cea de-a doua sotie i-a murit."

" Cel mai insemnat lucru este, cred, paza pacii inimii. Sa nu va tulburati sub nici un chip. In inima trebuie sa domneasca pacea, linistea, tacerea, linistirea. Valmasagul gandurilor este starea duhurilor cazute (dracii, duhurile care au cazut de la Dumnezeu). Mintea noastra, dar, se cere sa fie adunata, unita, atenta. Numai in mintea unita se poate salaslui Dumnezeu Cel Unul."

  Va las sa-i ascultati sfaturile despre viata-vorbeste foarte mult despre cum sa gandim ca sa avem o viata plina de pace.

 Aceasta este doar o parte, daca doriti sa vedeti tot interviul il puteti gasi mai jos.






TOT INTERVIUL