sâmbătă, 18 februarie 2012

Cum m-am imbolnavit de depresie si anxietate

 Fara sa-mi dau seama m-am lasat dusa de valul internetului astfel incat am devenit dependenta de tot ce inseamna Facebook,Youtube si toate aceste genuri de site-uri.Ajunsesem sa stau in fata calculatorului de dimineata pana seara. iar la culcare,gandul meu tot la viata virtuala era. Ceea ce ma inconjura devenise enervant,orice persoana care ma intreba ceva era un adevarat stres atata timp cat ma aflam la calculator. Viata reala nu imi mai placea,era mai simplu sa fiu cine vreau si cu ajutorul unui click sa fac ce vreau in aceasta lume virtuala.Eram sigura ca fac ceva bun atata timp cat imi fac noi prieteni,invat limbi straine si cunosc alte culturi.

 Aveam perioade de depresie cand tot ce aveam in minte era numai sinuciderea,stiam ca intr-o zi va veni si acest moment,nu vedeam cum as putea sa scap de acest lucru,totul mi se parea negru si fara scapare. Sunt o fire foarte credincioasa si,desi ma rugam, gandul meu si inima mea erau departe de Dumnezeu,eram atat de dependenta de calculator incat nu realizam deoarece calculatorul reprezenta fericire si liniste pentru mine.

 Moartea Madalinei Manole a reprezentat un prim pas spre a-mi da seama ce mi se intampla.Am constientizat ca sufar de depresie si de gravitatea ei. M-am speriat dar am intrat si mai mult in depresie.Apoi a urmat perioada de cosmar cand am facut o criza de anxietate.

 Mi se intampla noaptea sa mi se faca rau de la mancare,imi venea sa vomit iar asta imi provoca atacuri de panica. Am frica de a vomita. De fiecare data simteam ca ma sfarsesc si nu intelegeam ce mi se intampla....totul pana intr-o noapte cand am inceput sa tremur puternic si am hotarat sa chem Salvarea (nu mai chemasem in viata mea Salvarea). A fost nevoie numai sa-mi ia tensiunea si doctorul,foarte sigur pe el, mi-a spus ca am anxietate. Eu m-am revoltat in sinea mea ca nu intelegeam cum poate el sa stie ce am fara sa-mi faca analize. Eu eram sigura ca am o boala grava,gen cancer ( majoritatea anxiosilor au aceasta impresie ca sunt grav bolnavi si culmea, dupa ce isi fac analizele afla ca sunt sanatosi tun).

 De cand am aflat acest diagnostic nu mi-am mai revenit timp de o saptaman. Am zacut in pat intr-un chin continuu pe care cu greu il pot exprima in cuvinte. Psihicul uman este atat de complex incat cu greu poti descrie anumite stari. Simteam o tensiune puternica in mine,simteam cum fierb pe dinauntru,un stres puternic care ma termina psihic si fizic,stare de voma,insomnie,senzatie de lesin....groaznic.Slabisem ingrozitor de mult pentru ca nu puteam manca absolut nimic plus ca starile de anxietate iti mananca tot calciul si magneziul din corp.
 M-am tarat cu greu pana la dispensar unde mi-am facut analize in sistem de urgenta apoi m-am dus si m-am rugat la biserica (nici pentru asta nu mai aveam putere). Culmea culmilor,vecina mea si prietena mea din copilarie trecea prin acelasi moment, era cazuta la pat din cauza unei crize de anxietate. Cand am iesit din biserica m-am intalnit cu mama ei care mi-a dat pastila minune: Xanax si mi-a propus sa ma duc la psihiatru.
 Am ajuns si la psihiatru si am inceput tratamentul impotriva depresiei si al anxietatii. Mi s-a prescris Mirzaten -o pastila pe zi si Xanax la nevoie,Magneziu si Calciu plus psihoterapie pe care am refuzat-o. Combinatia celor doua pastile facea minuni: ma calmau complet si dormeam ca un bebelus.Desi ma simteam mult mai bine,tot simteam pe undeva o urma de depresie si anxietate care nu imi dadaeau pace. De-abia atunci am inteles (stiind ca depresia este o boala a sufletului) ca mai am de facut curatenie si inauntrul meu. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ne-a lasat Taina Spovedaniei care nu poate fi inlocuita cu nici o psihoterapie...tocmai pentru ca este o Taina.
 M-am dus la preot si m-am descarcat,i-am spus toate pacatele mele si am decis sa renunt la internet (sa-l folosesc numai pentru urgente sau informare) plus sa ma smeresc (de mica am fost o fire mandra).Citesc foarte multe carti religioase si sunt foarte aproape de Dumnezeu,tocmai de-asta mandria nu are ce cauta in sufletul unui credincios. Sentimentul in sine de mandrie iti da acel sentiment de emotie si neliniste,de parca nu iti poti gasi pacea.

 Dupa ce m-am spovedit,am fost un om nou-nascut,tot raul din mine s-a curatat si am simtit cum m-am vindecat. Dupa ce m-am simtit in forta bineinteles ca m-am intors la calculator si am continuat pana ce Dumnezeu a spus din nou STOP in felul Lui...printr-o noua criza de anxietate. Iar acum tocmai incepusem serviciul (tin sa mentionez ca inainte nu lucrasem niciodata pana la 26 de ani cat am acum) si aveam si o oarecare frica de a lucra. Un alt pas spre vindecarea mea a fost sa ma angajez. In aceasta a doua criza am stat iarasi o saptamana tintuita la pat simtind cum ma sfarsesc si am hotarat din nou sa las de tot internetul si sa-mi smeresc sufletul.Din nou intervenise mandria in sufletul meu...Din nou am fost sa ma spovedesc la un alt duhovnic. S-a ocupat de mine exemplar,mi-a facut doua spovedanii si m-a pus sa tin post desi eu i-am spus ca de-abia pot sa mananc,ca decat ciugul iar singura mancare pe care o suportam era laptele batut ,dar el a spus sa tin post. Desi mi se parea imposibil,am zis ca pentru Domnul trebuie s-o fac,nu aveam cum sa ma prezint in fata preotului si sa-i spun ca n-am tinut post trei zile. Si am reusit. Mi-a facut doua spovedanii,din copilarie si pana acum,mi-am confesat toate pacatele de cand eram mica si pana la momentul de fata. I-am simtit interesul si dragostea pentru mine, a intarziat slujba ca sa ma lase sa spun toate pacatele,simteam cum toata biserica participa la spovedania mea.

Am ajuns si la psihiatru(inainte sa merg la preot) si mi-a schimbat tratamentul cu Fobiless-o pastila pe zi si olanzapina actavis pentru insomnie. Am crezut ca mor de la Fobiless,tot corpul imi ardea puternic iar in prospect scria sa ma duc la urgente sau sa-mi anunt imediat medicul in cazul acestei simptome. A doua zi am anuntat medicul si mi-a spus ca este o reactie la inceputul tratamentului si mi-a recomandat sa mai arunc din bobitele pe care le continea pilula. Asa am facut si intr-adevar nu am mai avut acele simptome.

Am sa continuu sa mai scriu despre aceste boli insa trebuie sa-mi respect programul,nu vreau ca acest blog sa ma readuca la stadiul de dinainte.

Dragi bolnavi, depresia si anxietatea se trateaza....cautati sa simtiti dragostea lui Dumnezeu si nu uitati ca va port in rugaciuni.

3 comentarii:

  1. Buna, anxietatea in sine nu este problema ci gandurile care duc la anxietate. O minte calma si linistita nu poate produce panica sau anxietate. Asa ca te sfatuiesc sa consulti un psihoterapeut bun care sa iti schimbe gandirea, de asemenea iti recomand cartea Lasa grijile, incepe sa traiesti de Dale Carnegie care pe mine m-a ajutat foarte mult in a imi schimba gandirea. Asa am inteles ca o minte linistita este solutia la a scapa de atacurile de panica. Multa sanatate

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos intreviul, va multumesc din suflet! Si eu trec prin aceste clipe cumplite si sper ca ajutorul lui D-zeu si al medicamentelor sa ma insanatosesc! multa sanatate si ganduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant sa gasesc un blog, o persoana, o poveste foarte asemanatoare cu a mea. Povestea mea, precum si alte cateva ganduri le puteti gasi aici: http://capcanelemintii.wordpress.com/about

    Nu am abordat nicodata subiectul "Dumnezeu" acolo, dar da, el a facut parte din imbunatatirea situatiei mele. Asa cum sunt convins, ca tot el mi-a dat starile de anxietate pentru a ma trezi la realitate.

    RăspundețiȘtergere