1.Nimic nu se intampla cu omul fara incuviintarea si ingaduinta lui Dumnezeu.
2.Daca oamenii stiu ce greutate pot purta animalele ,cu atat mai mult Dumnezeu stie ce masura a ispitirii se potriveste fiecarui suflet.
3. Olarul stie cat timp trebuie tinute in foc vasele de lut, care tinute prea mult se crapa, iar tinute prea putin nu-s bune spre intrebuintare, cu atat mai mult stie Dumnezeu ce putere si masura trebuie sa aiba focul ispitelor pentru vasele Lui cuvantatoare ca ei sa ajunga in stare a mosteni Imparatia cerurilor.
4. Ispitele si necazurile sunt trimise de Sus asupra omului spre folosul lui: sufletul slefuit prin ele se face puternic , de pret inaintea Domnului sau. Daca va rabda tot pana in sfarsit, nadajduind in Domnul, este cu neputinta sa se lipseasca de bunatatile fagaduite de Duhul Sfant si de slobozirea de patimi cea desavarsita.
5.Sufletele date pe mana feluritelor necazuri sau boli trupesti se vor invrednici , de vor rabda pana in sfarsit toate acestea, de aceleasi cununi cu mucenicii si de aceeasi indraznire cu ei.
6. Sa rabdam totul cu barbatie pentru Domnul, cum trebuie sa rabde ostasii cei viteji, care pentru Imparatul lor nu se tem nici de moarte.
7. Exista multe pricini pentru care ne sunt trimise necazuri si patimiri. Nu trebuie sa credem ca suferintele, nenorocirile si nevoile pot veni de la oameni: toate crucile vin de la Dumnezeu, care este nemarginit de milostiv si totodata nemarginit de intelept.
8. Una din pricinile de capetenie ale suferintelor noastre care ne sunt trimise este pacatosenia noastra.
9. Suferinta poate fi privita ca o doctorie duhovniceasca impotriva vatamarii pe care o aduce pacatul. Ea opreste adeseori lucrarea pacatului. Suferinta pentru pacat este glasul lui Dumnezeu spre invatatura de minte a omului pacatos, este o lovitura peste mana care savarseste nelegiuirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu